O prioritate europeana - apararea sanatatii mentale

Sanatatea mentala reprezinta o tema importanta pentru politica publica privind calitatea vietii. Iata cateva date referitoare la sanatatea mentala in UE.
· unul din patru cetateni ai UE va avea o formă de tulburare psihică la un moment dat în viaţă
· depresia este una din cele mai întâlnite tulburări, care afectează una din şase femei
· se estimează că până în 2020, depresia va deveni cea mai obişnuită boală în lumea dezvoltată
· în fiecare an, în Uniunea Europeană se sinucid 59.000 de persoane
· 90% din aceste sinucideri au loc din cauza tulburărilor psihice.
Lipsa de educatie, lipsa de profesionalism in tratarea tulburarilor psihice minore sau majore, lipsa campaniilor de informare privind riscul aparitiei unor tulburari de personalitate – iata cateva aspecte ce ne pot determina sa luam in serios problematica sanatatii mentale.

De exemplu depresia este „duşmanul invizibil al Uniunii Europene”. În fiecare an, în Uniunea Europeană se sinucid 59.000 de persoane; 90% din aceste sinucideri au loc din cauza tulburărilor psihice. Decalajele sociale şi economice pot spori problemele de sănătate mintală şi întrucât frecvenţa acestor probleme este mai mare în cadrul grupurilor vulnerabile şi al grupurilor marginalizate, cum ar fi şomerii, imigranţii, (foştii) deţinuţi, utilizatorii de substanţe psihotrope, persoanele cu handicap şi persoanele cu boli cronice şi întrucât acţiunile specifice şi politicile adecvate sunt necesare pentru a sprijini integrarea şi incluziunea socială a acestora;Uniunea Europeană poate juca un rol important in asigurarea si optimizarea conditiilor de viata, atat in plan profesional cat si in plan personal, asfel incat sanatatea mentala sa reprezinte o prioritate in cadrul politicilor publice. Nu poti construi o societate prospera cu cetateni afectati de tulburari de personalitate.Iar programele de educatie sunt esentiale. In Grecia, la Universitatea din Ioannina, învăţătorii şi educatorii sunt formaţi să identifice problemele de sănătate mentală la copii. Pe de alta parte, comunitatea ar trebui sa intervina pentru sustinerea si sprijinirea celor afectati de boli psihice. De aceea putem propune aplicarea unor programe de sprijin pentru părinţi, în special pentru familiile dezavantajate, şi să promovam institutia psihologului de familie, care alaturi de psihologul scolar să se acorde asistenţă pentru nevoile social-emoţionale ale tinerilor, acordându-se o atenţie deosebită programelor de prevenire cum ar fi îmbunătăţirea respectului de sine şi gestionarea crizelor.