De la criza culturii la cultura crizei

Este din ce in ce mai evident ca imaginea crizei din mintea oamenilor, propagata de mijloacele de informare, este departe de realitatea concreta de manifestare a crizei economice. S-a intrat intr-o nevroza sociala in care principala preocupare a fiecarui om este sa astepte vesti groaznice de la criza. Teama a pus stapinire pe constiinta individuala si sociala. Ne putem intreba cat de pregatiti suntem pentru a infrunta o criza economica, fie reala, distorsionata sau imaginara. Pe de alta parte trebuie sa recunoastem ca reactia fata de situatii existentiale dificile este legata de sistemul de gandire promovat, de sistemul de valori reprezentativ. Deja se discuta mult despre rasturnarea sistemului de valori, despre promovarea valorilor si incurajarea acestora pe plan social si comunitar.De aici o prima vulnerabilitate a societatii dar si a individului in fata unuor situatii dificile.O alta idee este data de sisemul de credinte, convingeri si traditii, care dau identitate unei personalitati sau unei comunitati.Atat timp cat filozofiile politice, economice sau sociale sunt rupte de gandirea comunitara, decalaj ce exprima niveluri diferite de intelegere a realitatii, putem vorbi de o schizocratie sociala, o ruptura a socialului ca moduri de intelegere a perspectivelor de abordare a problemelor exstentiale.Aceasta fiind a doua sursa a vulnerabilitatii. Insa cea mai grava problema cu care se confrunta omul modern este cea spirituala. Se vorbeste mult despre faptul ca tinerii nu mai au gustul lecturii de calitate, ca exista un deficit de comunicare, sau ca nu mai exista o atractie fata de valorile religioase sau culturale. La baza formarii si dezvoltarii personalitatii, aflindu-se un tip de socializare si de mentalizare specific unei culturi vizuale, artificiale, lipsita de consistenta si proiectie valorica.Criza culturii la nivel individual este vizibila in lipsa unui sens profund al vietii, unui drum la capatul caruia sa afle autoimplinire sufleteasca.Am intrebat 20 de persoane care este sensul vietii personale, iar raspunsul il putem anticipa in cele mai multe cazuri. 99% nu pot vorbi de un sens al vietii.Ori este important sa-ti definesti coordonatele si reperele existentiale, astfel incat sa determini un mod de a trai, de a munci, de a fi fericit, de a suferi, de a trece peste situatiile grele din viata.Atat timp cat reactionezi instictual, visceral la anumiti stimuli externi care de multe ori produc groaza, teama esti condamnat la o filozofie de viata care are la baza rationamente false, iluzorii care inhiba constiinta sa faca distictia intre esenta si aparenta, intre bine si rau, intre valoare si nonvaloare.Acestea sunt doar cateva indicii asupra semnificatiei crizei culturii, criza ce a determinat o cultura a crizei, imbracata in reactii, comportamente sau credinte ce tradeaza o gandire golita de sensurile profunde ale existentei si ale culturii.Cred in rolul fundamental al educatiei, al dezvolarii personalitatii umane in spiritul adevaratelor valori umane. Prin educatie si prin cultura omul se simte puternic, capabil si implinit.Gugliemo Ferrero spune « cultura este diminuarea sentimentului de teama.Omul care nu se teme este un om puternic’am vazut ca libertatea, stiinta si puterea nu sunt decat trei nume diferite ale aceleiasi entitati : Spiritul ».